Cateva impresii despre…
Fericirea.. pentru unii este un fruct atat de rar incat atunci cand le gadila “papilele gustative” ale vietii nu o recunosc sau in orice caz este ceva strain de ei. Asa precum o anorexica mananca o ciocolata dupa cateva luni de infometare. Nu spun ca nu simte gustul, dar pare… ireal, fantasmagoric. Cam asta am simtit si eu azi. Cred ca am fost fericita… si parca am simtit cum e sa traiesti dar in acelasi timp a fost ceva straniu. Nu spun ca in ultimul timp nu am simtit aceasta vapaie, aceasta lumina pe o strada intunecata, doar ca DE FIECARE DATA cand le traiesc, aceste senzatii sunt impregnate de neverosimil, ca un roman prost si siropos. Bineinteles ca imi retez singura entuziasmul si zic “maine o sa fie rau, stai linistita, e ceva trecator”. Culmea e ca saptamana trecuta am incercat sa vad viata in roz. Si mi-a reusit cat timp am tinut cu dintii de un plan mai vechi al meu iar atunci cand l-am abandonat am aruncat de pe mine si mantia de stima fata de propria persoana pe care o crosetasem. Concluzia este ca indiferent cat de pesimista as fi trebuie sa ma gandesc ca ziua de maine nu conteaza, nu are rost sa inserez ganduri negre in zile luminoase, nu are rost sa dispersez in felul acesta fericirea. Mai importanta decat gandirea pozitiva este totusi ACTIUNEA… deci cheia sta in consecventa si in rezistenta in fata obstacolelor. Restul va veni de la sine. Buna dispozitie, relaxare, incredere in fortele proprii…
