A pain in the ass

27 Dec

Am iesit azi in oras cu cele mai bune prietene ale mele. Nu stiu daca este cel mai bun mod de a incepe sectiunea dedicata jurnalului si nu cred ca ma va pune intr-o lumina buna dar nu conteaza. Ca o paranteza am de gand sa scriu despre orice am eu chef aici.

Asa… Comandasera pizza si eu mancasem dar am gustat totusi si din pizza (nasoala dar.. comestibila sa spunem) si din sos care era absolut oribil. Si i-am spus chelneritzei acest lucru si ca ar fi fost mult mai simplu sa aiba un (banal) ketchup.

 Una din ele a sarit ca arsa ca din moment ce nu am comandat eu mai bine taceam. Ok, are dreptate. Dar sa spuna ca intrec orice limita a bunului simt? Da’ ce kkt i-am zis? I-am spus ca e o imbecila ca s-a ASTEPTAT o ora pentru pizza si un sfert de ora pt nenorocitul ala de ketchup? Nu. Am injurat-o? Nu. Am jignit-o? Nu. Am scuipat-o? Think not.

Uite care-i treaba, recunosc ca din cauza faptului ca eu sunt o timida „deep down” incerc sa ma autodepasesc si ceilaltzi ma percep ca pe o tupeista. Dar e o diferenta intre a fi asa si a intrece ORICE LIMITA. De multe ori te intreaba chiar daca tzi-a placut mancarea in multe restaurante.

Ca sa revin la sosul ala de rosii cu (LE citez) „gust si aspect de voma” ospatarita spune ca de trei ani il fac asa. Pai da domn’e, normal, daca toti sunt asa de inhibati nici nu o sa se schimbe vreodata. M-am enervat destul de rau dar ce era sa fac? Pana al urma ne-am „impacat” daca pot sa spun asa. In orice caz chiar mi se face scarba de disperarea unora de a pastra aparente, de a nu supara cumva pe nimeni, in cazul asta pe altetele lor regale, prea stimabilii chelneri sau bucatari.

Si ca tot vreau sa dau off-ul asta afar’ din mine. Mai am eu doua hachitze. Nu suport sa beau sucul cu pai si cer intotdeauna pahar. A doua chestie e ca imi place sa mi se aduca parmezanul separat atunci cand cer paste. Multi il pun peste si arata foarte urat plus ca am eu tabietul meu atunci cand comand penne de exemplu. Verdictul? Schimba asa nishte priviri cu subinteles intre ele si daca le intreb spun ca-s fasonata.

Eu intotdeauna m-am gandit ca inseamna cu totul altceva. In primul rand sa te consideri mai important, mai dajtept, mai frumos, mai talentat decat ceilaltzi si sa ii tratezi de sus. Ori eu chiar nu pierd nici o ocazie sa ma autoironizez si in general nu m-am dat superioara decat atunci cand am considerat ca si trebuie. Nazuroasa? Da, trebuie sa ai o mie de fitze in cap sa ceri pahar la Cola.

Dar poate lumea asta intelege prin fasonata.Una care nu accepta sa i se serveasca asa in fata ORICE. Si aici am refer la TOATE ASPECTELE. Ei bine, DA, in acest caz au dreptate. N-am sa accept niciodata nici un rahat de la nimeni doar ca sa nu supar, doar ca sa nu spuna vai-Doamne LUMEA ceva. Fac ceva pe lume. La mine ce e-n gusa e si-n capusa. Sa-mi spuna cum vor. Nu ma intereseaza. Si cine nu ma place sa ma ocoleasca. Punct.

Anunțuri

3 răspunsuri to “A pain in the ass”

  1. Tu Nu Existi 24 Decembrie 2008 la 01:59 #

    Ma faci sa rad cu lacrimi. Eh… Asta e cu respectul fata de client in Romania, dar la un moment dat prostia o sa-i coste pe domnii patroni. Din pacate mai avem de asteptat pana atunci.
    Scuza-ma ca imi permit un sfat. Nu te mai lupta cu toti idiotii. Ai lucruri mai importante de facut cu nervii tai. 🙂

  2. carmencorina 24 Decembrie 2008 la 22:31 #

    Cu ocazia comentariului tău am recitit acest post. Vai, dar eram tare supărată :)) Adevărul este că mă enervează oamenii care încearcă să facă totul pentru a păstra aparenţele. Ştii, aceia care pe la spate au „tupeul” să recunoască ce îi deranjează la ceilalţi dar niciodată nu pot face lucrul acesta direct.
    E binevenit sfatul. Ar trebui să mă mai temperez, numai că atunci când o prietenă te face nesimţită pentru că i-ai spus chelneriţei ceea ce chiar ea critica mai devreme, te cam afectează lucrul ăsta. Apropo de respectul faţă de client de care spui, ar trebui ca patronii să încurajeze feed-backul. Dar în câte restaurante te întreabă cum ţi s-a părut mâncarea? În foarte puţine dintre ele.

  3. Tu Nu Existi 25 Decembrie 2008 la 16:09 #

    Din fericire exista si in Romania restaurante unde, daca lasi macar o firimitura in farfurie, chelnerita te intreaba realmente ingrijorata daca ceva nu a fost in regula. Culmea e ca totul era in regula, dar eu sunt de parere ca ce e prea bun nu trebuie consumat pana la saturatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: