„Turnul sinucigasilor” de Nick Hornby

22 Ian

5020_small1.jpg Nu mi-a placut cartea. A avut profunzimile ei dar per ansamblu a fost dezamagitoare. Poate sunt eu o romantica. Poate pentru mine cartile inseamna o evadare din realitate. Cred ca asta a fost de fapt problema. „Turnul sinucigasilor” se incadreaza prea mult in categoria „reality check” Si daca totusi voia sa faca din romanul sau unul realist cred ca pana la urma mai bine se omorau ratatii ashtia 4. Ca nu mi s-a parut ca viata lor s-a imbunatatit semnificativ, ba din contra, in unele cazuri mi s-a parut mie ca a luat o turnura si mai odioasa.

Si pentru cine vrea sa ma contrazica si sa spuna ca viata merita traita oricum… ei bine atunci de ce voiau sa se sinucida de la bun inceput? ii contrazic eu. Haide sa o luam asa: daca vrei sa te sinucizi (nu-i exclus nu?) si cumperi cartea asta in speranta (absconsa ce-i drept, doar nu o sa recunosti ca esti un las) ca o sa te faca sa te razgandesti, ei bine, mai degraba o sa faca acea parte pesimista din tine sa preia conducerea iar scorul s-ar putea sa fie 1-0 pentru moarte.

Pentru cine are de gand sa o citeasca poate linistit sa arunce o privire peste acest post, nu am divulgat niciun secret. E clar de la bun inceput ca fiind scrise la persoana 1, insemnarile nu au cum sa vina decat de la nishte persoane vii. D’uh! Acuma depinde daca pe voi va convinge continutul sau nu, argumentarea, care este destul de elaborata. Cartea are substanta dar EU nu am ramas cu nimica de pe urma ei. Adica nu, nu am gasit de exemplu niciun motiv sa iubesc viata mai mult decat o urasc.

Si daca o sa vina cineva sa zica :pai poate nu despre asta e vorba aici, sa te faca pe tine sa descoperi nush ce adevaruri profunde, ei bine… atunci nu trebuia sa se straduiasca atata atunci.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: