Alimente: love and hate

29 Sep

1. Peşte:

  • Îmi place: fileul de cod. E simplu de preparat (eu prefer pane, alături de o garnitură de cartofi natur), gustul e „curat”, e foarte sănătos (mai ales dacă optezi pentru varianta grătar), e mult mai ieftin decât somonul.
  • Urăsc, pardon, URĂSC: salata de ton Legerete de la Saupiquet: nu am gustat în viaţa mea ceva mai oribil, never ever. Ar trebui să mănânc rahat pentru a surclasa această poziţie de top şi nu am de gând, deci  va rămâne campioană. Nu cred că cineva ar putea să mănânce o conservă întreagă fără să vomite. Cred că este folosită în cercurile de sado-masochişti sau de către CIA ca modalitate de tortură, altfel nu îmi explic cum de au vânzare. E şi scumpă, în jur de 10 ron, în condiţiile în care cu aceiaşi bani am cumpărat 5 bucăţi mari de file de cod de la „Tip”. Dar hai să nu mai vorbesc de scârboşenia aia că îmi pierd  pofta de mâncare. Deci, părerea mea este că dacă preferi tonul sau dacă nu ai chef de muncă multă în bucătărie, mergi pe salata de ton preparată chiar de tine: conservă de ton bucăţi, câteva boabe de porumb tot din conservă, salată verde, eventual câteva felii de ou fiert deasupra pentru aspect dar şi pentru constistenţă şi te-ai scos cu o masă bună şi uşor de preparat.

2. Iaurt de fructe şi alte variante asemenea

  • Iubesc: Iaurtul de fructe Froop produs de Muller. E absolut tot ce este mai bun în materie; este regele iaurturilor de acest fel de la noi şi nu există nimic măcar unul pe jumătate la fel de bun. Fructele, de fapt piureul de fructe care seamănă mult cu dulceaţa de fructe, în varianta lejeră, ocupă o treime din conţinut iar iaurtul în sine e deosebit de fin. Preţul e similar cu produsele concurente dar calitatea este la superlativ.
  • Urăsc: Iaurtul cu dulceaţă de trandafiri de la Napolact (poate ăla cu nuci verzi e mai bun, nu l-am încercat). În cazul de faţă urăsc este un cuvânt mult prea vehement dar vreau să păstrez acelaşi ritm 🙂 . Îmi displace în primul rând pentru că reclama lor este mincinoasă: te îmbie cu imagini de dulceaţă veritabilă amestecată cu iaurt natural, după o reţetă de „odinioară”, tu te duci entuziasmat la raionul de lactate, îl cauţi asiduu şi treci cu vederea alte mărci precum Froop din cauză că nu sunt mediatizate, ajungi acasă, îl deschizi „cu mâini tremurând de emoţia primei întâlniri” (ce plastică sunt… hehe) şi ce constaţi? Că prin termenul de „odinioară” se refereau de fapt la iaurtul de fructe produs de Danone înainte să-şi upgradeze brandul cu sortimentul ce conţine bucăţi întregi de fructe. O mare ţeapă în concluzie. O realizare însă pentru agenţia de publicitate care a cosmetizat Napolactul. Dar tot degeaba. Ai cumpărat, vezi că nu e bun şi data viitoare îi laşi pe alţii să fie fraieri că mai stau şi alte produse cu reclame mincinoase la rând. (nu mă consider bloggeriţă după trei lulele trei surcele deci nu vorbesc despre mine aici- e ca şi cum un blogger îşi face reclamă bună şi multă dar atunci când intrii la el pe site îţi dai seama că a fost multă vâlvă pentru nimic, conţinut de proastă calitate, praf în ochi şi nu mai revii, iar cei care se întorc o fac pentru că au gusturi proaste) Îmi pare bine că şi altcineva are aceeaşi părere, despre iaurt 😛

3. Suc de ananas

  • Iubesc: Sucul de ananas Natura Light de la Giusto: băubil, gust excelent, „buchetul” de ananas e puternic, 9.5 calorii la suta de grame şi aproape că nu simţi că are îndulcitori.
  • Urăsc: Sucul de ananas Cappy Tempo: am ţinut o sticlă vreo 5 zile şi nu am reuşit s-o termin. La cât de mult a stat prin frigider ar fi trebuit să fie însoţită de termen de garanţie, că certificatul de calitate era exclus. Motivele ar fi gustul foarte naşpa, aroma de ananas abia dacă se simte, mult zahăr şi cca 40 de calorii inutile. Cappy Tempo de distracţie? Eu zic „tempo” să schimbi marca. Există variante mai bune şi mai ieftine precum cea de mai sus.

Atunci când or să-mi vină şi alte exemple în minte nu voi ezita să vorbesc despre ele. Dacă cineva dă din greşeală peste acest post e liber să mă contrazică, să completeze lista sau pur şi simplu să se bucure că l-am scutit de o cheltuială inutilă cu anumite produse…

p.s.: ştiu, unii vorbesc de softuri, de optimizarea blogului… ş.a.m.d., eu vorbesc despre păpică. Ei bine, fiecare cu ce se pricepe mai bine, e mai înţelep să scrii despre propriile experienţe, chiar dacă nu sunt cool sau de mare interes, decât să baţi câmpii pe o temă de care ai aflat doar din surse indirecte.

Cheers 😀

Anunțuri

4 răspunsuri to “Alimente: love and hate”

  1. liftingshadows 29 Septembrie 2008 la 19:24 #

    mie mi place cel de trandafiri. e bun. 🙂
    cel cu nuci verzi e oribil. bleacs!

    la sucuri nu ma bag. apa + zahar + coloranti + E uri + Tz-uri…

  2. carmencorina 30 Septembrie 2008 la 18:10 #

    Ai dreptate cu sucurile dar deh, obişnuinţa. M-am gândit să trec pe Pfanner, cică sunt mai „sănătoase”. Dar cam scumpe…

  3. orator 24 Octombrie 2008 la 16:38 #

    apa de la chiuveta nu e sanatoasa?

  4. carmencorina 24 Octombrie 2008 la 18:20 #

    Beau apă de la chiuvetă tot timpul. Dar nu beau NUMAI apă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: