Cadouri hi5

17 Aug

Primesc (în folderul spam bineînţeles) un mail prin care sunt anunţată că va fi ziua unui prieten de pe hi5 săptămâna asta. Mi se sugerează că poate aş dori să îi trimit şi un cadou. Cadou? Zic, bine, din întâmplare chiar îmi e prieten şi în viaţa reală (sau irl… cum se zice mai nou şi mai trendy) şi pot să îi dau o ciucalată, o floricică, un răhăţel cu moţ, ce se găseşte. Dar aflu că nu, sunt complet depăşită de curentul frankensteinian numit modă. Ştiu că am aflat cu întarziere, dar niciodată nu e prea târziu să-ţi aplatizezi creierul.

Deci ideea e următoarea: ai de ales între nişte animaţii puerile şi stupide ce frezează ridicolul pe care trebuie să le plăteşti cu MONEDE HI5! Iar pentru 80 de monede plăteşti 1.19 euro şi pentru 160 dublul sumei, evident. Modalităţile de plată sunt: de pe mobil, card, sau numerar. Eu mă întreb cum vine ultima parte. Există vreun sediu hi5 în care un funcţionar hi5 te întâmpină cu un zâmbet fals ca toate „D-urile :D” şi „P-urile :P” de pe acelaşi site… să-ţi ia traista de euroi pentru aceeaşi traistă de prieteni idioţi care s-ar putea bucura că primesc aşa ceva? 

În halul ăsta de alienare am ajuns încât nu mai putem să trimitem cadouri adevărate şi acceptăm să fim jefuiţi de nişte vânători de prostie şi vânzători de Aluzii la viaţa reală? Pentru că aste reprezintă, ele sunt doar nişte „aluzii”   la cadourile adevărate şi urările autentice, dar nu le pot niciodată înlocui. Şi nu sunt ieftine deloc. Dacă sumele ar fi simbolice nu mi s-ar părea (aproape) nimic de condamnat. Dar pentru o imagine cu un iphone plăteşti 375 de monede, iar pentru un avion 800 de monede, deci 11, 9 euro! Şi măcar căţeluşul cu balonul sub formă de inimioară e mai simpatic, dar avionul nu are nimic spectaculos, dacă e să luăm în serios prostia asta şi să o analizăm.

De fapt, chiar nu mi-aş fi imaginat că aceste desene virtuale, că altfel nu pot să le zic, ar putea fi băgate în seamă de cineva. Mi-am amintit de o carte în care autorul trimite la o editură romanul său şi din greşeală ajunge la secţia dedicată copiilor şi culmea, îi este publicat şi cunoaşte un succes imens. Cam aşa şi aici, doar că invers. Au fost inventate pentru copii până în 7 ani, dar uite că merg şi la ăia de 17. Mai bine zis, mai ales la ăia, pentru că un copil are o înţelegere uneori mai profundă şi mai veritabilă a lucrurilor decât un adolescent care îşi imită „haita” din care face parte.

Eu una chiar m-aş simţi jignită dacă aş primi o prostioară de genul ăsta, mi s-ar părea mult mai ok să-mi trimită un mail persoana respectivă în care să îmi spună ceva despre sine sau despre relaţia noastră, cu alte cuvinte, aş dori COMUNICARE, şi încă una autentică, nu 3 clickuri şi gata, am scăpat de tine. Câtă lipsă de imaginaţie! Cuvintele eliberează dragilor, cele spuse din suflet… Şi nu, o imagine nu face cât o mie de cuvinte, mai ales dacă acea imagine pierde atât de mult din originalitate prin folosirea excesivă a celor care folosesc excesiv mouse-ul şi mai puţin tastatura.

Anunțuri

14 răspunsuri to “Cadouri hi5”

  1. danutchidon 17 August 2009 la 20:32 #

    e posibil orice, treci mai departe cu zimbetul afisat !

  2. afreuda 18 August 2009 la 11:50 #

    auzi, dar de Second Life ai auzit?

  3. Carmen Corina 18 August 2009 la 11:57 #

    danutchidon: 🙂
    afreuda: Nu, nu am auzit. Ce este?

  4. Carmen Corina 18 August 2009 la 12:12 #

    Trebuia să dau răspunsul după ce dădeam un google sărci. Se pare că atât de populară este această lume virtuală numită Second Life încât a fost primul lucru pe care mi l-a sugerat motorul de căutare, chiar după „second”. Mie mi se pare o prostie, indiferent cât de bine este realizat.
    N-am nevoie de nimic mai mult într-o zi de vară decât să stau în curticica mea cu un Monopoly în faţă, cu familia mea, cu pisiceii pe lângă mine, şi bineînţeles de o carte bună în restul de timp, adică 80% din el.

  5. afreuda 19 August 2009 la 19:32 #

    Da, e o mare mare prostie. Dar stii ca sunt unii care se imbogatesc acolo?
    Cic-a facut unul milionul de dolari ‘jucandu-se’ pe Second Life. Patologic intr-adevar. Dar si profitabil in acelasi timp.
    La un moment dat se faceau chiar si campanii electorale pe second life. Te doare mintea.
    Ma intreb… oare viata reala ce-o fi avand domle?

  6. Carmen Corina 20 August 2009 la 00:01 #

    Faptul că există oameni care încearcă să profite de patima şi de prostia altora nu este chiar de condamnat 🙂
    Dar să preferi viaţa virtuală în locul celei reale?! Internetul a fost inventat pentru a te ajuta în viaţă, pentru divertisment sau informaţie, nu pentru a ţi-o substitui.
    Nu am citit cu mare atenţie, dar m-a frapat un răspuns la „FAQ”: la întrebarea dacă poţi ignora pe cineva care te deranjează la Second Life replica a fost „sigur că da; şi nu ar fi minunat dacă ai putea să faci asta şi în viaţa reală?”. Păi cum mai vrei să se adapteze omul acela la viaţa reală când îl înveţi că problemele sale se pot rezolva cu un simplu click? Va ajunge să prefere izolarea în locul situaţiilor şi problemelor de viaţă care ne fac de fapt să evoluăm, şi individual şi dpdv al speciei.
    Plus că am înţeles că printre „facilităţile” oferite se numără şi cea prin care poţi achiziţiona terenuri. Iau şi eu acelaşi ton ca şi tine şi mă întreb: da un pământ real ce-o avea domn’e? Dintr-ăla pentru care Ion se hârjonea cu Ana ca să îl obţină din cauză că nu putea să scoată cartea de credit şi să plătească pentru unul virtual. Din păcate nu putea să dea click şi să o ignore pe Florica din inima lui, deşi ar fi fost mult mai folositor, mai ales pentru cei care preferă Second Life-ul, face-bookul şi Hi5-ul în locul lui Rebreanu.

  7. afreuda 20 August 2009 la 09:52 #

    Da, oamenii astia isi cumpara terenuri, isi deschid afaceri pe second life.
    Si sloganul mie imi suna ca e facut ca sa prinda la ratati: second life, second chance.
    M-as fi bagat acolo sa experimentez un pic. Eu m-am cam ‘specializat’ pe psihanaliza aplicata spatiului virtual, si as fi vrut sa ma bag sa vad si eu ce simt ce fac, ca sa-mi dau seama mai bine ce se intampla acolo. Dar cand am vazut ca trebuie sa investesc bani reali in treaba asta, am zis pas.

    Stii cum se mai imbogatesc unii? Sunt jocuri dinastea online, in care iti faci un personaj, sau o nava spatiala, sau mai stiu eu ce, si te bati cu altii. Adica te bati cu altii care au si ei personaje, nave spatiale si mai stiu eu ce. Si fiecare batalie castigata iti imbunatateste personajul, astfel ca vei putea sa castigi batalii mai grele. Si ce fac unii? Isi fac un personaj dinasta, devin foarte buni la jocul respectiv, fac personajul asta sa fie cel mai tare din parcare, si-apoi… il vand!
    Inchipuie-ti aici cata exploatare a patologiei! Fraierul ala care cumpara un personaj dinasta deja facut, doar ca sa se bucure de victorii, fara sa se bucure de placerea jocului in sine (care ar fi modul sanatos de a privi un joc)…

  8. Carmen Corina 20 August 2009 la 13:32 #

    Bineînţeles că nu putea să fie decât un slogan din care rataţii să înţeleagă că nu s-au ratat suficient în viaţa reală, mai trebuie să o facă şi în cea virtuală.
    Tare specializarea asta, şi de viitor zic eu la cum evoluează alandala lumea în care trăim. Nu m-aş fi gândit la asta. Ai reuşit cumva să împaci cele două pasiuni la prima vedere foarte diferite. Eu cred că oamenii şi creează identităţi diferite pe internet parţial pentru a nu-şi înfrunta adevăratele pulsiuni şi gânduri inconştiente. Negarea şi sublimarea în mod sigur se găsesc printre mecanismele de apărare folosite on-line.
    Trebuie să te „bagi în pat cu duşmanul” ca să ştii exact prin ce trec. Păcat că e scump al naibii.
    Sau poţi să devii iniţial un super erou dintr-acela cu multe victorii şi să-i ceri tipului care „te cumpără” să te lase să îl studiezi 😛
    Cât de prost să fii să cumperi un personaj dintr-ăsta?! În final tot un looser vei fi pentru că nu ai îndemânarea şi inteligenţa ăluia să-ţi menţii scorul la un nivel înalt.

  9. afreuda 21 August 2009 la 09:01 #

    Daca te preocupa asta cu identitatile online, e un nene, John Suler, care are o carte online foarte misto scrisa. Eu de la el am invatat. Ii zice ‘The psychology of cyberspace’. Da-i un search pe google, daca/cand ai chef. E interesant. Tot de la el am aflat si de second life. Si avea el un experiment, ii zicea Castelul, cu tot felul de facilitati, facut special ca sa studieze psihodinamic ce se intampla cu identitatile virtuale & stuff. Foarte interesant. Facea si psihoterapie acolo pe platforma aia virtuala ‘Castelul’. Si le analiza alora ca de ce si-au ales nus ce avatar, ca unde si l-au plasat in ecran in raport cu el… Destul de tare tipul.

  10. Carmen Corina 21 August 2009 la 10:30 #

    Mersi de pont. Chiar mă interesează subiectul pentru că este vorba de aplicarea psihologiei la viaţa de zi cu zi sau, mă rog, viaţa de click cu click 🙂

  11. afreuda 23 August 2009 la 02:33 #

    🙂 da, si explica multe din comportamentele aberante care se petrec pe net. O sa vezi.

  12. fistic_oana 22 Martie 2010 la 13:35 #

    aha, am inteles…

  13. Carmen Corina 22 Martie 2010 la 16:14 #

    Ce bucurie ca ai inteles, zosoloaica mica! 😀
    Se apropie Pastele, sper ca si botii isi iau vacanta…

  14. ideicadouri 5 August 2010 la 12:18 #

    Tot mai bune cadourile traditionale…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: