Iubesc sau urăsc?

15 Oct

     …cartea asta. Am spus că m-a enervat dar i-am făcut ditamai recenzia, chit că era în principal negativă, și am mai produs și încă vreo trei articole pe lângă, aici și pe blogul de psihanaliză. Mi se pare că am sentimente asemănătoare cu cele din viața reală față de unele persoane, mă irită dar mă incită în același timp. Și, ca să fie tacâmul complet, mai vin și cu aceste citate care mi-au plăcut. Ăstea sunt așa, pentru mine, să le am aici și să le țin ca amintire, pentru că trebuie să înapoiez cartea la bibliotecă, și poate că m-am atașat un pic de tembelul ăsta îmfumurat dar inteligent, recunosc. Sunt asemănătoare fișelor de lectură cu care mă teroriza profa în liceu, și pe care eu le copiam de la colegi, fiindcă nu citeam. Just for the record: atunci când folosesc persoana a II-a singular, și atunci când pare că mă adresez altcuiva, eu tot cu mine vorbesc, fiindcă nu mă interesează alte persoane care or mai intra, rătăcite, pe acest blog. Este o formulare care îmi este simpatică, un fel de Carmen vs. Corina.

”Să fii bolnav este o formă de a-ți exercita rezistența la durere sau dorința de a te apropia de un zeu oarecare.”

”A devenit limpede că aici, lângă biserică, erau la concurență două dureri mari: durerea care avea s-o ucidă, durerea rea, așa o numise, și, de cealaltă parte, durerea bună, durerea apetitului, durerea dorinței de a mânca, durerea care însemna că e în viață, durerea existenței, am putea spune, ca și cum stomacul ar fi, în momentul acela, din toiul nopții, evidenta manifestare a umanității, dar și a relațiilor sale ambigue cu marile mistere tăcute.

”Această privire era exterioară chiar și față de propriul corp; Hanna vedea din afară ce i se întâmpla după ce bărbatul îi dădea banii și patronul pensiunii cheia de la cameră;”

”Era de fapt vorba de o concentrare în jurul ochilor, nu doar de pielea ridată, ci de intensitate: tot restul corpului lui Hinnerk era amorf și nu trezea curiozitate; el era ochii și pielea aceea.”

”Foamea lui se repeta, în mod stupid, zi după zi, iar Hinnerk se simțea dezamăgit și, într-un fel, înșelat de aceasă lipsă de creativitate organică. (…) Nevoia de a ucide – pe care o trăise – i se părea mai nobilă pentru specia umană decât nevoia de a se hrăni.” (foamea este o temă centrală în roman, ar fi o temă de discuție, dar poate altădată)

”Sfințenia, istoricește vorbind, nu funcționa, iar asta era pentru el, în momentul acela, o descoperire importantă. Progresul depinde doar de viteza răului și a răspunsurilor pe care le provoacă acesta”

”O speria necesitatea de a acționa: o ușă închisă, în anumite zile, era un adversar la înălțimea ei; recunoștea că lumea irațională era mai rezistentă decât ea, orice porțiune din lumea aceea părea mai bipedă, adică mai greu de doborât.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: