Adio, Anamaria Ivan

14 Noi

               

     Știu, erai un suflet mult prea sensibil pentru o lume necruțătoare. Era o incompatibilitate între tine și această viață care nu este una ideală pentru visători. Dar poate depresia și-ar fi luat gheara de pe sufletul tău chinuit dacă îți dădeai timp să te refaci. Poate destinul mai avea multe surprize să îți ofere. Nu-i așa, cum plănuiai tu să trăiești ”cu vivacitate” până la 84… Existau oameni care te iubeau mult. Eu mă număram printre ei. Îmi erai atât de dragă…

     Aș fi făcut orice ca să nu pleci atât de repede dintre noi, aș fi vrut să fi făcut cu toții mai multe.  Oamenii depresivi nu sunt compania cea mai plăcută, și preferăm să îi evităm decât să îi ajutăm cu ceva, nu? Îmi trec prin cap atâția de ”poate”: dacă ți-am fi arătat cu toții mai multă afecțiune, dacă ți-ai fi luat tratamentul, dacă măcar am fi încercat să înțelegem ceea ce interiorul tău zbiera, dacă am fi reacționat cu mai multă forță la toate semnele date…

     Cine știe, dacă ți-ai fi îndeplinit dorința, aceea de a deveni psihanalist, ai fi găsit măcar satisfacția de a salva niște suflete, dacă pe al tău nu a reușit nimeni să îl resusciteze. O fată atât de inteligentă, frumoasă, spirituală, simțitoare, merita ce e mai bun de la viață, dar nici o floare nu poate să răsară dacă torni ciment peste pământ, iar tu ai avut prea multe greutăți, care ți-au scrijelit interiorul fragil cu unghii ascuțite. ”Requiem for a dream”. Oare mai visai?

     Mulți spun că se așteptau… Ei bine, mie mi s-a părut zguduitor, chiar nu credeam niciodată că vei trece la act, refuzam să admit așa ceva. Mereu am sperat că vei găsi resursele să continui… Sunt absolut copleșită de când am aflat vestea, parcă nici acum nu realizez că așa ceva s-a putut întâmpla. Și Ada este la fel de șocată ca și mine. Aș fi vrut să reedităm acea excursie în care nu eram decât noi trei, cu nebuniile fiecăreia, dar atât de armonioase împreună.

     Nici nu știu dacă am curajul să te văd lipsită de viață, când tot ce aș dori este să te strâng în brațe. În toate maniile tale eu am văzut și tristețea adâncă, în depresie am văzut o vitalitate bine pitită după surâsul amar, ca în poza de mai sus, care speram că va învinge. Nu vreau să mă încred în dogma creștină de data asta, vreau să cred că măcar dincolo îți vei găsi liniștea, că asta a fost pentru tine o eliberare, ca o omidă transformată în fluture…

     Adio, Anamaria! 😥 

Anunțuri

18 răspunsuri to “Adio, Anamaria Ivan”

  1. No Mo' 14 Noiembrie 2010 la 01:16 #

    Eu ma facut Medcina Legala la IML. Acolo e un Prof. tare, Dan Dermengiu, care zice ca unii dintre noi au treaba asta in sange. Stii si tu ca unii incearca doar ca sa atraga atentia… dar sunt unii care sunt setati genetic pentru asa ceva. Poate si-o gasi odihna… sper.
    Nu ma pricep la vorbe d-astea. Deloc.

  2. Laura 14 Noiembrie 2010 la 01:35 #

    Nici eu nu ma asteptam la asa ceva, chiar daca isi exprimase dorinta clara in mai multe randuri … am sperat mereu ca isi va reveni… ca va fi din nou persoana vesela si determinata de pana acum cativa ani… mi s-a rupt sufletul cand am auzit .. Dumnezeu s-o odihneasca …

  3. Dorin 14 Noiembrie 2010 la 01:58 #

    Sa ne gandim la om mai intai si mai putin la genetica. Desi sunt convins ca dl Dermengiu stia, din experienta, ce spunea. Si totusi… viata unui om nu sta doar intr-o statistica. Sa credem asta.

    Am consemnat si noi aici sfarsitul colegei noastre http://cafegradiva.blogspot.com/2010/11/ramas-bun-afreuda.html

    Ce trist e totul.

  4. No Mo' 14 Noiembrie 2010 la 02:11 #

    Nu, nu vorbesc de statistici. Vorbesc de destin. Pe ei nimic nu-i poate opri, doar le poate decala putin sfarsitul, Camy. Si daca ea asa a vrut, nu are nimeni dreptul s-o judece, pentru ca n-a trait nimeni in locul ei.
    N-am cunoscut-o pe fata, de-aia ma rezum la atat. Doar sper ca si-a gasit linistea.

  5. Ada 14 Noiembrie 2010 la 04:42 #

    N-a mai putut lupta. Cine poate intelege cat ii era de greu? Noi cu siguranta n-am facut tot ce se putea. Poate ar trebui sa traim in alta lume, nu stiu. Intr-una in care avem mai multa disponibilitate unii pentru altii. Si suntem mai prezenti unii fata de altii. Poate acum, ca nu mai este, sa nu lasam totul intr-un absurd teribil care sa inghita din ce in ce mai multi, sa facem ceva, cat de cat, pentru lumea aia in care ar fi putut si ea sa traiasca.

  6. lolablau 14 Noiembrie 2010 la 11:16 #

    Doamne iarta-ma am crezut ca sunteti dvs, domnisoara…Dumnezeu s-o ierte. Revin si va voi raspunde cu drag la toate…Regret cumplit pt domnisoara Ana Maria…Ce trist, nedrept…fara cuvinte.

  7. Ioana 14 Noiembrie 2010 la 11:25 #

    Fiecare dintre cei care au cunoscut-o a murit putin la aflarea vestii. Mai cu seama cei care au iubit-o si au sperat ca va gasi puterea sa traiasca. Dar de unde atata putere? Care dintre noi o putea ajuta cu adevarat? Cine era capabil de atata iubire cat avea ea nevoie? Se pare ca, de la un moment dat, toti am sperat ca „celalat” va putea face ceva pentru ea. Toti ne-am derobat de vinovatia de a fi lasat-o singura in bezmetica-i cautare.
    E o lectie de „asa nu”. Cine vrea sa faca meseria asta sa-si asume rolul complet. Altfel, sa ne gasim ceva cinstit de facut.
    Eu una cred ca ne vom mai intalni cu Anamaria. Poate o sa ne ierte…

  8. Ada 15 Noiembrie 2010 la 11:19 #

    The Sound of Silence

  9. hiacint 15 Noiembrie 2010 la 19:08 #

    Îmi pare rău pentru pierderea ta, Carmen. M-am gîndit de două ori înainte de a lăsa acest comentariu, dar poate cineva are nevoie de niște cuvinte simple pe care le-am auzit și eu de la cineva cu mai multă experiență: Dacă cineva spune c-o să se sinucidă, credeți-l.

  10. merylyss 16 Noiembrie 2010 la 13:27 #

    Nu exista destin…la modul ca suntem predestinati sa ne sinucidem sau sa fim optimisti. Toti avem momente de deznadejde…dar cel mai rau e ca il mentionam pe Dumnezeu numai cand moare cineva… pai…nu exista niciun om care sa fie prietenul lui Dumnezeu, care sa stie ca e copilul lui Dumnezeu…si pe care sa poata sa il doboare deznadejdea.
    Oamenii au nevoie de incurajari…dar cea mai mare nevoie a lor e de incredere ca Dumnezeu Ii iubeste si are grija de ei prin orice ar trece…

  11. andrei 16 Noiembrie 2010 la 13:51 #

    imi pare rau de ce sa intamplat..nu o cunosc personal dar stiu ca era o fata foarte desteapta si am citit ce a pus pe blgul sau..si cred k era de asteptat..iar dak ea a spus prietenilor ca se sinucide iar ei nu au crezut-o..nu este bine deloc..imi pare rau..chiar dak se zice
    ca este un mare pacat..sper sa fie iertata de Dumnezeu si sa-si gaseasca odihna..si sa nu-i mai judecam pe cei ce fac asta pt ca ei din cauza noastra numai au putearea..pentru ca nu le aratam ca sunt importanti pentru noi!

  12. eu... 16 Noiembrie 2010 la 17:09 #

    Deşi nu am cunoscut-o… din cele citit de pe blogul ei vad… adevarate „drame”.

    Spun si eu… un umil:”Adio!” 😦

  13. =ss= 19 Noiembrie 2010 la 22:43 #

    RIP Ami!

    @ carmen: pari a fi un om tare ok…keep on rollin’

  14. fecioaramaria 28 Iulie 2011 la 20:55 #

    Stii eu aveam un blog acum un an-doi…si o cunoscusem pe Ana, ii citeam blogul apoi chiar ne-am vazut de cateva ori. Acum tot cautand pe internet am aflat abia acum chestia asta. Imi apre rau ca te fac sa rememorezi asa ceva dar ce s-a intamplat? Ti-am trimis un mail..Imi pare rau, imi vine sa plang si maica-mea o sa zica ca ma inebunit….

  15. Carmen Corina Gugu 28 Iulie 2011 la 21:07 #

    Ti-am trimis mail acum.

  16. Cristina Lungu 11 Aprilie 2013 la 11:36 #

    Am cunoscut-o si eu pe Ana. Am fost colege de camera in facultate si imi era si mie tare draga. Cumva…legatura s-a pierdut intre noi si in incercarile mele de a o restabili, am aflat ca e prea tarziu… Ce s-a intamplat cu ea?

  17. Carmen Corina Gugu 29 Iunie 2013 la 01:38 #

    S-a spanzurat.

Trackbacks/Pingbacks

  1. de AICI-DINCOLO(unde?!) « Ring of Gyges - 14 Noiembrie 2010

    […] aflat ca AFREUDA,28 de ani,al carui blog obisnuiam sa-l mai citesc,s-a sinucis in dimineata zilei de 13 […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: