Dragoste interzisă – Anton Ingolic

18 Noi

Literatură socialistă pentru amărășteni

Când mi-am ales cartea pentru drumul către ”ultima călătorie” a cuiva, eram destul de mândră de alegerea făcută: veche de aproape 30 de ani, deci nu o chestie apărută în ultimul deceniu, pe care toată lumea o citește pentru că e în trend, și parte din literatura slavă, ca atare nu se încadrează în aplecarea compulsivă către literatura anglo-saxonă, despre care am recunoscut că este o problemă, cel puțin în cazul meu.

     Bine, titlul este chiar rușinos, cine știe ce lucruri aveam eu în cap, e foarte telenovelistic așa, iar coperta e de-a dreptul odioasă, atât de tipică pentru melodiile pop dulcege (și ce e omul ăla albastru? o fantomă de epocă?), dar când ai un tren de prins la patru dimineața, zău că nu mai pui la socoteală aceste detalii. Tabelul cronologic, recunosc, m-a convins definitiv: scriitorul din Iugoslavia avea atâtea titluri publicate, încât am spus că trebuie ca ignoranța mea să atingă cote alarmante, din moment ce nu am auzit de el. Mi-am zis că am descoperit o comoară ascunsă în strămoșeasca bpt, de care toată lumea trebuie să afle. Și da, da, trebuie să știe… că este o porcărie sinistră.

     Dorința mea de a avea parte de cultură răsăriteană vetustă nu putea fi înșelată mai crunt. Ce ar putea fi mai potrivit pentru un popor care suferă de foame, căci trebuie să amintesc că a apărut în 1981, decât o carte în care să li se spună că alții suferă mai rău decât ei? Să luăm prima povestire (căci este un volum de povestiri și nuvele), ”Liceana Feruna”, și să extragem mesajul comuniștilor: ”tovarașe cetățean (sau cum se exprimau ăștia), cum îți permiți să suferi că stai la coadă pentru o amărâtă de pâine, pentru un litru de lapte, și pentru o banană? Măcar tu știi că poți să le obții, Feruna trebuie să meargă 8 kilometri pe jos până la școală, iar apoi să colinde prin tot satul ca să vândă ceapă la un preț de nimic, să își permită și ea nu o pâine întreagă, ci un colțișor mucegăit.

     Iar pentru multe dintre funiile de ceapă vândute primea mese calde, nu bani, deci nu este mai onorabil să lucrezi într-o uzină, să iei un salariu decent, iar abia apoi să pierzi și tu tot atâta timp cât ar fi pierdut și ”liceana Feruna” pentru aceeași masă? Sigur, și la coadă înduri același frig, dar măcar nu îți strici încălțămintea mergând din casă în casă, iar umilință nu înduri decât că nu mai au marfă, nu că nu primesc marfă. În plus, ca cetățean onorabil al Republicii Socialiste România, tu știi de la început ce trebuie să faci, să muncești și să stai la coadă, (avem grijă să te informăm în legătură cu asta, împreună cu toate celelalte note de informare pe care le mai dăm), nu îți vine revelația asta când ești lângă maică-ta în piață, și îți dai seama că nu a vândut nimic, amărâta, iar ție îți ghiorăie mațele, și știi că nu ai altceva de făcut decât să iei situația în propriile mâini”.

     Și, pentru că nu era de ajuns ca fata asta să sufere de sărăcie cu tot ce implică ea, bineînțeles că mai trebuia să i se întâmple câteva lucruri care să transforme destinul ei într-unul tragic: este violată de unul din oamenii în care avea încredere, patronul unui magazin de lângă școala ei, care îi cumpără la nevoie o cantitate importantă de marfă, dar probabil dorește să verifice dacă fetei îi și miroase gura a ceapă și, din cauză că lipsește de la școală deoarece trebuia să se ocupe cu vândutul and stuff, iar toate astea o mai și epuizează peste măsură, astfel încât nu mai este în stare să învețe, este și dată afară de la liceu. În curentul de revoltă împotriva nedreptății sociale, în care se înscrie această carte, bineînțeles că Feruna are o intervenție în fața unui profesor, în care strigă tot ce a acumulat în sufletul ei de ”nedreptățită social”. Almost cried :lol:.

     La sfârșit e o fază demnă de o telenovelă sud-americană, când se dă la o parte în ultima clipă de pe șine, și ratează la secundă moartea ei sub colosul de fier, după care urmează un ”Voi trăi ! Voi trăi ! Voi trăi !”, care îmi amintește de Marimar, când se hotărăște ea să nu mai fie obidită și exploatată de bogătașii ăia pe lângă care se aciuase, iar dup-aia devine mare doamnă. Desigur, mă îndoiesc ca cei care citesc bloguri de cărți să se fi uitat la telenovelele de pe Acasă, dar dacă nimerește vreun conneisseur pe aici, ar putea să facă lesne legătura dintre povestire și carte: ți-o și imaginai pe Feruna devenind după aceea o ființă care a reușit în viață, tocmai pentru că s-a luptat cu răul, cred că de-asta e bine că s-a rezumat la povestire, nu avea nevoie de un roman pentru un sfârșit atât de previzibil, de ”învingătoare”.

     V-ați prins cum e cu literatura ăstuia? Scrie în dulcele stil clasic, deci te păcălește în unele momente, dacă ești amator de vechituri scriitoricești, dar clișeele pe care le folosește au grijă să te îndepărteze de povestirile lui. Nu este de mirare, având în vedere previzibilitatea lui, că a putut să scrie zeci de romane, nuvele, povestiri, piese de teatru. Dacă rețeta este atât de simplă, și ai un oarecare talent, de care nu se îndoiește nimeni, bineînțeles că îți iese. Nu aș vrea să mă pronunț definitiv, și nu mă interesează să fac asta, e doar impresia mea. Dacă suferi de grafomanie, iar temele tale obsesive se suprapun peste propaganda unui regim politic, deci ești și plătit bine pentru asta, bineînțeles că scrii până te dor buricele degetelor.

Anunțuri

Un răspuns to “Dragoste interzisă – Anton Ingolic”

  1. cățelul alpha 19 Noiembrie 2010 la 13:07 #

    Apropo de literatura din spațiul ex-iugoslav, îmi spunea un amic plecat de mult din țară, ca a citit un roman foarte bun de Boris Pahor (un italo-sloven, născut în Imperiul Austro-Ungar acum aproape 100 de ani, cît de tare sună!) „Nekropola”. Am săpat după vreo traducere în românește. Nix. Îmi place stilul smucit pe care l-am găsit aici. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: