Trăiește-ți clipa – Saul Bellow

4 Noi

Vi se va spune despre aceasta carte ca e o capodopera a literaturii americane, si asa este, cautati recenziile de specialitate pentru confirmare, dar mie mi s-a parut pur si simplu reconfortant cat de smiorcait si de ratat este personajul principal. Vis american esuat: si in incercarea de a deveni o vedeta de film, si in incercarea de a-si intemeia o familie, si bineinteles in dorinta de a-si multumi tatal, un doctor evreu, care nu ezita sa isi arate nemultumirea si dispretul, in fiecare zi chiar, avand in vedere ca locuiesc in acelasi hotel din New York. Stiu, sunt enervanti cititorii care urmaresc evolutia personajelor in functie de afinitatile personale, gen „cine cu cine a ramas” sau „ahh, dar eu speram sa se termine cu bine” etc, dar nu pot sa nu ma regasesc in ultima situatie, ca si in alegerile de viata nefericite.

Probabil ar trebui sa ma atraga cartile care coloreaza existenta sau ma teleporteaza spre una mai buna, sau cel putin mai interesanta, spre exemplu genul fantasy (preferat de Steve, iar cine nu stie cine e Steve nu stiu ce cauta pe acest blog :P), dar eu vreau sa fac o baie in cuvinte innegrite de tristete, in ape familiare dar deloc linistite, la fel ca eroina din „Lucy Sullivan se marita”, din care voi da un citat, pentru ca „Traieste-ti clipa” a luat deja drumul batatorit al bibliotecii (ratatii nu au, in mod evident, bani de carti): „Am citit tot ce mi-a cazut in mana despre depresii si nimic nu ma facea sa ma simt mai bine decat povestea suculenta a unei personalitati care trecuse si ea prin aceasta agonie. Ma incantau relatarile despre oameni care au petrecut luni in sir in pat, fara sa manance, fara sa vorbeasca, doar holbandu-se la tavan, cu lacrimile curgandu-le pe obraji si dorindu-si sa fi avut destula energie ca sa-si puna capat vietii.” Chicklit cand vorbesti de o „masterpiece”… how chic.

De fapt, *(spoiler) ma asteptam ca Wilhelm Adler sa se sinucida, si am fost oarecum surprinsa ca nu a facut-o, pentru ca investitia la bursa, pe care o face din ultimii bani, pare a fi cruciala pentru existenta lui si, in cazul esecului, previzibil dealtfel, reprezinta cireasa de pe un tort foarte amar. Dar chiar, ce interesant ca un pretins psihiatru, Tamkin, in intuitia caruia Wilhelm are incredere, incearca sa il vindece nu sufleteste, ci financiar, asta parand a fi boala omului modern, lipsa banilor, care sa iti cumpere o fericire „sablonata” sau sa iti rascumpere pacatele, deloc putine, in viziunea batranului doctor, prea absorbit de apropierea iminenta a mortii ca sa ii mai pese de necazurile unui fiu ratacit. In orice caz, m-am multumit si cu scena apoteotica de la sfarsit, cand Wilhelm plange la sicriul unui necunoscut, eliberand toata durerea din stransoarea sufleteasca ce il sufoca, iar privitorii intrebandu-se daca este ruda cu cel decedat. Been there, done that.

Ce mi-a placut la aceasta carte: in primul rand, ritmul dinamic si impresia de instantaneitate. Totul se petrece pe parcursul unei singure zile, cu flashback-uri ce trimit spre un trecut care, alaturi de prezentul insuportabil, reprezinta o substanta coroziva si toxica pentru psihicul fragil al lui Wilhelm. La aceasta impresie contribuie si dialogul, principala modalitate de cunoastere a personajelor si a interactiunilor dintre acestea, cele secundare fiind si ele foarte bine construite. Si atmosfera New York-ului din anii ’50 este infatisata cu pricepere, Saul Bellow reusind sa redea specificul locului fara risipa de cuvinte. Iar atunci cand ma gandesc la acele vremuri si locuri, nu poate sa nu imi vina in minte expresia „jungla de asfalt”, pentru un „animal” atat de slab si plin de emotivitate ca Wilhelm. M-au atras si elementele psihanalizabile din roman, precum relatia tata-fiu, caci ultimul pare a-si asuma o vinovatie care nu ii poate fi imputata unui parinte perfect, precum si masochismul moral al acestuia, parand sa atraga suferinta prin toate actiunile sale.  Iar pentru capacitatea de a slefui un diamant literar in numai vreo doua sute de pagini tiparite, nu am decat un singur cuvant: maiestrie.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Trăiește-ți clipa – Saul Bellow”

  1. Denali 20 Noiembrie 2011 la 08:21 #

    Salutari!
    Mi-ar plăcea să vorbim mai mult despre postul negru şi adevăratul post. (tocmai am citit câteva impresii de-ale tale din 2009).

    P.S. Scuze pentru OFF! Unde crezi că ar fi indicat să facem un schimb de idei şi păreri? 🙂

  2. Carmen Corina Gugu 24 Noiembrie 2011 la 15:45 #

    Am facut „schimb de idei si pareri” timp de mai bine de un an, pana cand mi s-a taiat pur si simplu. Nici cel mai mic chef nu am sa vorbesc cu cineva despre postul negru sau „adevaratul” post, cel putin pana nu tin unul de durata, care merita povestit.
    Atunci iti voi trimite si tie un mail, voi redeschide topicul, I’ll be a star, etc.

    Informatia esentiala: trebuie tinut si gata. Mai putina documentare si mai multa actiune, fiindca nu exista niciun pericol, daca procedezi cum trebuie. ADICA BEI DOAR APA, FARA ALTE PROSTII CARE FAC RAU, NU BINE, SI GATA.

    Si poti intra pe blogul lui Cirys pentru a da peste o persoana ceva mai cooperanta si cu o mai mare pofta de stat la povesti:
    http://cirys.wordpress.com/

Trackbacks/Pingbacks

  1. Trăiește-ți clipa – caraghiosul simpatic | Singur pe bancă - 14 Aprilie 2013

    […] Au mai scris despre carte: Constantin Piştea / Claudia / Litere pervazive […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: