Arhiva | Sharpe Tom RSS feed for this section

Marea aspirație – Tom Sharpe

6 Dec

Mi-am dat seama ce nu imi place la Tom Sharpe: are o poveste buna dar o duce pana in panzele albe, pana dincolo de limita credibilitatii. Inventeaza pur si simplu toate situatiile posibile pornind de la un subiect. Sa luam, de pilda, ”Marea aspiratie”. Intriga incitanta: o editura are un roman trimis de un anonim pe care scrie ”succes” si nu le mai trebuie decat un scriitor care sa pretinda ca el este autorul. Pentru treaba asta se alege un ratat, pe care Frensic, unul dintre agentii literari, il cara in in spate si se intalnea cu el o data pe an pentru ultima versiune din eternul sau roman, ”In cautarea copilariei pierdute”, suportandu-l pentru ca ii amintea de principiile lui literare pierdute.

Avand in vedere ca normele dupa care Piper scria, pe langa imitarea unor nume celebre, erau in concordanta cu ”Romanul moral”, o opera critica pe care intr-un moment neinspirat Frensic i-o daduse ca reper, iar dupa aceea reperele acestuia fusesera plasate cu susul in jos, publicand carti pe care altfel le-ar fi considerat jalnice dar adaptandu-se la gusturile publicului, bineinteles ca natura pseudo-pornografica a romanului ”Pastrati-va, voi, barbati, pentru fecioara” nu poate decat sa aduca probleme si sa fie o inepuizabila sursa de comic, alaturi de satirizarea societatii consumatoriste si a junglei din lumea editoriala. Ca atare, in primele 150 de pagini scriitura e ”delicioasa”, daca mi se permite termenul, caci imi bat capul cu aceasta mini-recenzie fiindca trebuie sa astept sa mi se raceasca niste macaroane. 😀

Apoi totul se incurca foarte rau* (spoilere, multe spoilere): vasul de croaziera al editorului american al lui Piper explodeaza in noaptea in care nevasta acestuia se gandeste sa fuga cu tanarul scriitor, motiv pentru care da si foc la casa. Ea devine judecatoare, Piper un fel de preot care ii invata pe enoriasi bunele precepte ale scriiturii de calitate in acelasi loc uitat de lume de pe harta Statelor Unite in care ajung incercand sa se faca uitati, iar Frensic este santajat pentru ca ultimul sa primeasca drepturile de autor, chiar rapit, asta dupa ce scapa ca prin urechile acului de o femeie ranita in orgoliul ei amoros, dupa ce fusese nevoit sa o seduca pentru a afla numele adevaratului autor al romanului. Iar acesta este, bineinteles, o mare surpriza. Mie imi place literatura ceva mai realista… dar amatorii de senzatii tari vor fi satisfacuti. In orice caz, stilul este voios, hazul englezesc este la el acasa, rasturnarile de situatie te tin in priza pana la urma, chit ca te bulverseaza, iar lectura este destul de placuta.

Alternativa Wilt – Tom Sharpe

13 Oct

Alternativa Wilt e o buna alternativa la o zi altminteri plictisitoare. Demult nu mai citisem o carte suficient de comica incat sa ma destinda, dar in acelasi timp indeajuns de inteligenta sa nu mi se para ca ma indop cu literatura lejera, de proasta calitate. Imi pare rau ca nu am citit si prima carte din seria “Wilt” a lui Tom Sharpe, totusi autorul isi creioneaza foarte bine personajul inca de la prima pagina, un sef de catedra istet, mucalit, si cinic, astfel incat mi-a fost usor sa il indragesc si sa vreau sa ii urmaresc actiunile pana la sfarsit.

Titlul vine de la experimentele pe care incepe sa le faca sotia sa, cu mancare alternativa, folosire de energie alternativa, care pe Henry Wilt il scot din sarite, dar care vor influenta cursul evenimentelor pe parcursul romanului, atunci cand Wilt devine alernativa la… o celula terorista. Mie partea asta mi-a placut ceva mai putin, pentru ca actiunea parea sa se taraganeze cumva la un moment dat, dar eu sunt de fel mai carcotasa, in schimb prima jumatate a cartii a fost foarte misto, si am savurat din plin schimburile de replici dintre cadrele de invatamant de la Colegiul Tehnic, felul amuzant in care isi apara ideile izvorate fie dintr-un rationament ciudat, fie din dorinta pragmatica de a-si pastra catedra cu orice pret.

De pilda, unul dintre ei filmeaza o pelicula in care un elev pare a penetra un crocodil, sub pretextul ca lupta impotriva “etatismului asistential reformist al sistemului capitalist”. Lol. Si el si ceilalti aparatori ai oprimatilor, ai dreptatii si libertatii supreme din roman au insa o situatie materiala atat de buna incat ai impresia ca s-au saturat pur si simplu de consola xbox si au vrut sa treaca la nivelul urmator. Este hilar felul in care creioneaza trasaturile grosiere ale fanatismului politic, caci cum altcumva poti sa o faci mai bine decat cu umor, daca vrei o reactie pozitiva sau macar sa fii ascultat.

Mi-a mai placut felul in care eroii romanului isi dovedesc forta in situatii critice, de unde pana atunci te iritau ori iti provocau rasul. De pilda, incapatanarea sotiei este benefica atunci cand se lupta pentru viata celor 4 gemene, cand e descrisa ca un mastodont cu vergeturi pe burta in loc de urme de razboi, in stare sa darame totul in calea ei, inclusiv… podeaua bucatariei. Iar amenintarea care planeaza asupra familiei Wilt si asediul casei, despre care veti citi in carte, amintesc de “Singur acasa” ori “Dennis pericol public”, insa cu un personaj cu vreo 30 de ani mai batran (chiar, de ce e un mos pe coperta?), deci daca sunteti fanii genului s-ar putea sa indragiti partea asta mai mult decat cea care m-a fermecat pe mine.

Nu lipseste nici inspectorul de politie care isi da seama de “pericolul” pe care il reprezinta Wilt pentru linistea sa  mentala, dupa ce in trecut ajunsese sa fie umilit in breasla din pricina anchetei pe care o desfasurase impotriva lui, cand crezuse ca acesta isi ingropase sotia intr-un put, dar de fapt fusese vorba de o papusa gonflabila cu hainele ei. De ce a facut profesorul asta, tare sunt curioasa sa aflu, deci o citesc si pe aia, cu toate ca ii stiu finalul. Unul fericit, asta e lesne de ghicit, insa nu lucrul asta e important, ci calatoria, care este una atractiva si dinamica la carma lui Tom Sharpe.