Uite ca am aflat si eu mai multe despre ce poate fi in sufletul unui imigrant arab in Franta, intr-o realitate ce se impleteste cu basmul. Dupa ce i se face o fotografie in mijlocul desertului, de catre o parizianca blonda intr-un SUV, tanarul Idriss porneste in cautarea acelei imagini, incercand sa se recupereze pe sine, si ajungand sa se reconstruiasca, sau cel putin sa se reevalueze in raport cu lumea occidentala.
Fermecator si exotic in mijlocul oazei si al turmei sale, Idriss pare ca isi pierde aceste atribute in jungla de asfalt, caci daca fotografia este o copie a realitatii, atunci asistam la transformarea sa finala intr-un manechin emasculat. Multa filosofie pe tema fotografiei in cartea asta, din care eu am retinut cat de mult pot falsifica vesticii autenticitatea in favoarea minciunii propagandiste.
Scriitura insasi mi s-a parut mai frumoasa la inceput, iar apoi uratul orasului a acaparat fiecare pagina, marturisesc ca pe final mi-a fost cam greu sa termin lectura. Dar poate sunt eu o romantica. Cel mai mult m-au atras cele doua mini-povestiri din roman, dintr-o epoca a imparatilor si reginelor cu diverse probleme legate de infatisare. Sa ma indrept spre genul fantasy? Hmm…
Litere Pervazive 
Comentarii