Tag Archives: Mantia de stele

Mantia de stele – Milorad Pavić

9 Iun

Mi s-a parut fascinant la cartea asta faptul ca nu am inteles nimic din ea. Si atat de grozav mi s-a parut acest lucru, incat am citit fascinata pana la sfarsit, tot neintelegand nimic. Milorad Pavić, un tip foarte tare din cate se pare, cu un penel dintr-asta postmodernist (vai, cat ma enerveaza postmodernistii), spunea ca se adreseaza unor cititori inteligenti si cu talent. Inseamna ca eu sunt proasta si netalentata. Serios. Si ma amuza ca cei care au bloguri despre carti isi foiesc tot penajul cultural ca sa para cat mai dotati intelectual, asa cum un cocalar isi ambreiaza motorul de la merțan. Eu as vrea sa imi arat din plin ignoranta, mi se pare mai interesant. Desi am descoperit pe net o recenzie a acestei carti, tot ne-oficiala, si am admirat faptul ca aceste demers a fost posibil. Insa una dintre cititoarele blogului respectiv a vrut sa para chiar mai inteligenta decat autorul si sa-l completeze ca o intelectuala coclita, ca atare a pus intr-un comentariu un paragraf luat dintr-un ziar, despre opera, motiv pentru care ar fi trebuit sa fie batuta cu cartea peste degete ca sa nu mai atinga vreodata tastatura, desigur. Am citit undeva, la cronica piesei de teatru cu acelasi nume, una foarte buna dealtfel (dar mi-e lene sa pun link, fiindca e 6 dimineata, asa cum nu am chef nici de diacritice, dar asta a devenit regula), ca aceasta carte nu se poate rezuma, deci nici nu se poate pune in scena. Oh, ce bine, o sa-i urmez sfatul intocmai. Asta e nasol la recenzii, desi ale mele sunt mai mult anti-recenzii, ca nu poti sa fii total egoist, ca si cum ai nota intr-un carnetel, trebuie sa oferi ceva celui care te citeste, asta insemnand detalii coerente despre carte, despre povestea dintre coperti.

Dar ce te faci cand cartea este complet incoerenta? Ok, e timpul sa pun ceva pe tava aici, ca pleaca toata lumea de la masa mea, dar sunt bucate foarte sarace, avertizez. Cartea e de fapt un vis al unei tinere, impartit in 6 parti a cate 6 povesti de iubire, 6 cupluri si 12 zodii, cu magie si alte prostii. Prostii pentru ca asa mi s-au parut mie elementele ireale sau ilogice (of, se vede ca e scrisa la 6 dimineata, trebuie sa completez: normal ca sunt ireale, voiam sa spun ca nu sunt bine inchegate, sunt doar niste obiecte disparate care plutesc prin spatiul literar sau iti e atat de greu sa le inchegi, asa cum te provoaca scriitorul, incat consideri ca nu merita efortul). Si asa mi-o amintesc si eu, desi am terminat-o ieri, ca prin vis. Nici eu n-am sa ma straduiesc sa fiu inteleasa, vreau sa pastrez spiritul cartii: un tanar care este transportat in diferite epoci atunci cand comanda un anumit fel de mancare; dialog incomprehensibil dintre o fata, un baiat, si un batran, intr-o gradina; un fel de pitipoanca de Ev Mediu care nu intelege ce vrea sa ii spuna un golan mai aratos atunci cand o intreba daca stie sa mulga tapul, si care se indragosteste de el, iar apoi il ucide cu saliva otravita pe care o pregatise pentru un rege, el fiind cel care incerca femeile inaintea regelui, dar nu-si mai aminteste cine e ea; capitol dedicat unor simboluri din vise, care sunt explicate de autor, foarte tampite, voiam sa il trimit la ”Interpretarea viselor”, dar ma rog, era si iritarea generala ca nu intelegeam ce se intampla pe acolo, nu a omorat psihanaliza (tot) romantismul din mine; unul care ajuta un orb sa vada cu o rugaciune dar orbeste la randul lui iar apoi i se dau in schimb zile din viata unei persoane din viitor; persoana din viitor care se plange unui profesor ca pentru ea timpul trece mai repede decat pentru ceilalti; tanar care nu stie ca face pregatiri pentru propria nunta, in timpul razboiului, si se trezeste pur si simplu la biserica, mireasa asteptandu-l; o pianista ratata care isi pierde o prietena intr-un accident de avion si se duce sa o gaseasca pe o croaziera, pentru ca aceasta zicea ca mortii nu stiu decat dupa 40 de zile ca au murit, si acolo se indragosteste de un arhitect, dar este debarcata pe o insula unde gaseste o casa pe care o primise mostenire dar care pur si simplu disparuse; in sfarsit, si asta e motivul pentru care a meritat sa citesc cartea asta, o balanta care incearca sa isi vindece iubitul taur de imbolnavirea pe care o suferise iubirea lui, el neputand sa priveasca in viitor, fiind intors catre trecut, si nerecunoscand numele iubitei, situatie traita intocmai si de sufletul meu sensibil si metem-psihotic la ora actuala.

Mda, genul de semn pe care l-ai intalni si in cartea asta, iar apoi ar urma niste intamplari foarte ciudate dupa el, doar ca la mine au avut loc deja. Si acel suflet sensibil si delicat al meu, ranit in lupte amoroase, si-a amintit ca dragutul de minotaur al ei este atat de pasionat de magie si astrologie, crede in vraji si in destine dictate de stele, dar nu poate discerne intre sentimente simple precum iubirea si ura, in cele mai rudimentare forme ale lor, nu ceva complicat, si nu poate sa isi dirijeze nici corpul sa nu-i fuga vreun picior aiurea, darmite soarta. Ca atare: am urat aceasta carte, pentru ca mi-a amintit cat de tare detest ocultismul, astrologia, si fuga de lumea interioara prin credinte absurde referitoare la lumea exterioara. Doamne, mai ales astrologia, de parca toti oamenii nascuti intr-o zodie ar putea fi la fel, si sa li se intample aceleasi lucruri. Ce ineptie. Si imi cer scuze, nu am pastrat spiritul cartii nealterat mai sus: am fost mult prea inteligibila atunci cand am notat ce mi-am amintit eu din cartea asta, avand in vedere ca imi era greu sa trec de la un paragraf la altul fara sa ma pierd. Si toate astea, citesc pe coperta 4, ca cititorul sa descopere povestea casatoriei misterioase a imparatului german Henric II si a Cunigundei de Luxemburg? Cine-s astia? De unde au aparut si de ce trebuie sa intre in preocuparile mele? Imi amintesc ca am vazut odata o emisiune pe Euforia, in care niste gagici spuneau ca au grija sa cumpere o carte daca are semnul cu pisica in partea stanga sus, deci este una din colectia ”Raftul Denisei”. Mi le si imaginez pe gagicute: pisica – checked, coperta frumoasa – checked, si nu in ultimul rand ”Este despre zodii si iubire, ca in horoscopul pe care il citesc la cafea, doar ca mult mai cult?” -omg, checked. Stai ca ma iau si pe mine peste picior, asa cum imi place si e sanatos sa fac: la mine a fost partea cu ”Pavic este un artist inteligent, ironic, subtil si atat de abil, incat pana si scepticii se vor transforma in fanatici ai lecturii.” – in care si fanaticii vor fugi de lectura, fiindca eu chiar aveam chef sa citesc in ziua aia, si sa ma cufund intr-o poveste frumoasa. Si am ingaduinta fata de editor pentru ca a vrut sa imi vare pe gat un poem filosofic, cand eu aveam chef de un roman, pentru toate cartile bune patronate de mâța neagra pe care le-am citit. Pro: traducerea, la care cred ca s-a muncit mult, nu e o carte deloc usoara, unele cuvinte nu le-am inteles nici in romana, erau multe arhaisme pe acolo, de exemplu; si partile in care aveai impresia ca esti in poala bunicii si ca ti se spune o poveste (doar ca bunica, in acest caz, are dementa senila). In final, trag concluzia ca exista un singur cititor catre care tinteste aceasta carte, care sa aiba si inteligenta si talentul intr-ale ocultismului si astrologiei incat sa o citeasca si sa o si digere, nu sa o arunce nemestecata pe bloguri livresti. Numele lui este Oreste. Si nu, nu scriu doar de rau sau ironic despre carti, desi asa este mai distractiv. Daca sunt fata buna, fac o recenzie la ”Umiliriea” – o carte misto, si la „Mr. Peanut” – foarte misto. Sau pot sa fiu fata rea si sa spun ca aceste indicatii pretioase sunt suficiente.

Anunțuri