Tag Archives: Marea Aspirație

Marea aspirație – Tom Sharpe

6 Dec

Mi-am dat seama ce nu imi place la Tom Sharpe: are o poveste buna dar o duce pana in panzele albe, pana dincolo de limita credibilitatii. Inventeaza pur si simplu toate situatiile posibile pornind de la un subiect. Sa luam, de pilda, ”Marea aspiratie”. Intriga incitanta: o editura are un roman trimis de un anonim pe care scrie ”succes” si nu le mai trebuie decat un scriitor care sa pretinda ca el este autorul. Pentru treaba asta se alege un ratat, pe care Frensic, unul dintre agentii literari, il cara in in spate si se intalnea cu el o data pe an pentru ultima versiune din eternul sau roman, ”In cautarea copilariei pierdute”, suportandu-l pentru ca ii amintea de principiile lui literare pierdute.

Avand in vedere ca normele dupa care Piper scria, pe langa imitarea unor nume celebre, erau in concordanta cu ”Romanul moral”, o opera critica pe care intr-un moment neinspirat Frensic i-o daduse ca reper, iar dupa aceea reperele acestuia fusesera plasate cu susul in jos, publicand carti pe care altfel le-ar fi considerat jalnice dar adaptandu-se la gusturile publicului, bineinteles ca natura pseudo-pornografica a romanului ”Pastrati-va, voi, barbati, pentru fecioara” nu poate decat sa aduca probleme si sa fie o inepuizabila sursa de comic, alaturi de satirizarea societatii consumatoriste si a junglei din lumea editoriala. Ca atare, in primele 150 de pagini scriitura e ”delicioasa”, daca mi se permite termenul, caci imi bat capul cu aceasta mini-recenzie fiindca trebuie sa astept sa mi se raceasca niste macaroane. 😀

Apoi totul se incurca foarte rau* (spoilere, multe spoilere): vasul de croaziera al editorului american al lui Piper explodeaza in noaptea in care nevasta acestuia se gandeste sa fuga cu tanarul scriitor, motiv pentru care da si foc la casa. Ea devine judecatoare, Piper un fel de preot care ii invata pe enoriasi bunele precepte ale scriiturii de calitate in acelasi loc uitat de lume de pe harta Statelor Unite in care ajung incercand sa se faca uitati, iar Frensic este santajat pentru ca ultimul sa primeasca drepturile de autor, chiar rapit, asta dupa ce scapa ca prin urechile acului de o femeie ranita in orgoliul ei amoros, dupa ce fusese nevoit sa o seduca pentru a afla numele adevaratului autor al romanului. Iar acesta este, bineinteles, o mare surpriza. Mie imi place literatura ceva mai realista… dar amatorii de senzatii tari vor fi satisfacuti. In orice caz, stilul este voios, hazul englezesc este la el acasa, rasturnarile de situatie te tin in priza pana la urma, chit ca te bulverseaza, iar lectura este destul de placuta.